Iluzii…

Iluzia, semn al dragostei, nu- i asa?!  Totusi, ce se intampla atunci cand aceste iluzii iscate de fiorii dragostei devin realitate, din pacate, falsa?!? Ce se intampla atunci cand din dragostea pentru partener uitam de dragostea vesnica, aceea a familiei in sanul careia ne-am nascut, am crescut si am evoluat?! Observ,  cu un oarecare cinism,  cum persoane culte, cu o materie cenusie substantiala,  isi zic,  cu nepasare si ingenuitate,  fraze de tipul : ” Aaa, eu nu sunt ca aia care stau langa mami si tati… pe mine nu ma deranjeaza distanta… nu sunt o persoana atat de atasata de ai mei ca sa nu pot pleca de langa ei… ”  Trist ca nu- si dau seama ca oricand partenerul poate sa plece fie in lumea cealalta, fie cu o alta  fiinta care le-a cazut cu tronc… Dragostea este indispensabila, dar, in acelasi timp, ar trebui sa ne gandim la faptul ca prezentul  este un moment pe axa timpului si ca viitorul bate la usa… un viitor necunoscut, plin de surprize placute si dureroase… Partenerul este relativ, parintii sunt stabilitate!

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Iubire

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: