A povesti…

Multi dintre noi ne aducem cu bucurie si dragoste in suflet de anii copilariei cand povestile erau spuse la gura sobei de catre bunica firava… Nu stiu de ce, dar in ultimul timp, mintea mea este minata de aceste amintiri fermecatoare si luminoase ale trecutului de mult apus… Imi amintesc aceea perioada in care eram plina de entuziasm si de bucuria de a experimenta si de a intelege… Vad ca prin vis nenumaratele peripetii pe care le faceam in cautarea florilor nemuritoare, parca dorindu-mi sa fiu una dintre ele… Revad apa lucitoare in care ma scaldam de dimineata pana seara… Si aievea,  imi apar in minte micii raci pe care ii vanam de fiecare data cand se baga navodul… Imi amintesc cu uimire parca totala mea lipsa de grija si energia de care dadeam dovada… Nu stateam o clipa si bantuiam in lung si in lat satul si imprejurimile lui… Si chiar in aceste clipe in care scriu mi-am dat seama ca totusi si aceasta lume doar se apropie de perfectiune fiind presarata si ea la randu-i cu evenimente neplacute care vrand- nevrand m-au marcat ca fiinta si au ajuns sa se regaseasca in mine mai mult decat credeam atunci( nu mai stiu exact cat de mult analizam in trecutul copilariei mele evenimentele)… Si modernistii au avut dreptate: a scrie despre tine insati inseamna a te intelege mai bine si a-ti aranja lumea in care traiesti!

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Cunoastere, Iubire, Viata

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: