Teama…

Teama de a recunoaste ca am gresit, ca am ales calea cea mai usoara care m-a dus catre finalul tragic… Teama ca totul se va transforma si ca nimic nu va mai putea fi recunoscut de sufletul meu… Teama ca viata si-a pierdut esenta si ca totul a capatat noi valente care ma infricoseaza… Teama ca am pierdut pentru totdeauna ce a fost solar si tanar si incantator… Teama ca acest prezent manipulat se va pierde in negura uitarii si ca fiinta mea nu va mai sti ce a fost, cand a fost, cum a fost… O uitare de sine, aceasta este adevarata teama care-mi cuprinde sufletul si ma face sa ma gandesc la salvarea minimului ramas…

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Iubire, Viata

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: