Iertare si uitare…

Ieri am discutat cu o prietena despre iertare si uitare… Eu sustineam ca fara uitare nu exista iertare adevarata, ea ca iertarea exista, dar nu este legata de uitare, aceasta din urma ramanand in memoria fiintei, deci in sufletul ei… Si totusi, care varianta este adevarata?!? Poti sa ierti si sa uiti durerea provocata de rautatea cuiva?!? Poti sa ierti ceea ce ti s-a facut, dar evenimentul si persoana care l-a determinat sa iti ramana adanc intiparite in creieras?!?Complicata situatie, nu?!? Pare-se… Si, cum nu ma pot gandi decat la experienta personala, imi dau seama ca punctul meu de vedere imi exprima trairile: persoanele care m-au ranit si pe care le-am iertat, au disparut complet din viata mea interioara( unele chiar si din cea fizica) pentru ca depun efort ca sa imi aduc aminte cu exactitate ceea ce mi-au facut pe cand celelalte( care ocupa un loc privilegiat) sunt aproape de mine, daca nu fizic, atunci mental… Eu sunt lipsita de abilitatea de a ierta si de a uita… Ori apar ambele intr-un mod inconstient si sunt inghitite de negura incetosata a spiritului, ori raman amandoua pe baricade care oricand sa izbucneasca… Nu stiu cealalta varianta, aceea de a ierta, dar de a nu uita… Pentru mine, cel care mi-a gresit odata iertat se indeparteaza de spiritul meu si devine o entitate din ce in ce mai abstracta care necesita timp si munca indelungata pentru a o mai cladi( asta daca este necesara aceasta reconstructie mentala)… A ierta, a uita- doua fatete ale aceleiasi realitati… sau nu?!?

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Viata

10 comentarii pe “Iertare si uitare…”

  1. Jocker Says:

    Esti lipsita de abilitatea de a uita si a ierta… Dar pot sa te intreb daca tie iti place sa fii iertata atunci cand gresesti sau tu nu gresesti niciodata si nu ai nevoie de iertare?
    Poate cu mai multa toleranta, cu mai multa ingaduinta fata de semenii nostri am trai mai fericiti…

    • tharsisr Says:

      Normal ca am gresit! Totusi, daca am fost iertata sau nu, nu a tinut de a mea placere… Cine m-a iertat, a vrut sa isi faca un bine siesi, nu mie in particular… Fiecare traieste cum poate…

      P. S. : Esti a doua persoana virtuala care imi scrie ceva legat de aceea fraza care este scoasa din context… Inainte spun clar ca sunt persoane pe care le iert si le uit, dar mai sunt si altele- la acelea m-am referit ca sunt lipsita de abilitatea de a uita si ierta… Ori sunt amnadoua- si iertarea, si uitarea, ori nu sunt deloc… Cred ca nu am fost clara in postul de mai sus si promit ca de acum inainte voi fi mult mai atenta… Ce sa-i faci?!? Batranetea o ia din loc si ma ajunge…

  2. luminita Says:

    cind te referi la uitare, te referi la fapta sau la persoana ?
    daca persoana regreta greseala, nu-i mai acorzi sanse ?
    daca gresesti si-ti pare rau, iertarea celuilalt nu-ti face bine, te lasa indiferenta ?

    • tharsisr Says:

      Prima intrebare impune pentru al meu creieras ceva gandire, motiv pentru care iti voi raspunde sub forma unui post…

      Consider, avand ca plecare a mea viata, ca sunt persoane care merita totul si persoane care merita nimicul… Cele din a doua categorie nu au gresit involuntar si au facut rau, ele chiar au dorit raul, intr-adevar poate pornit din a lor proprie suferinta si nemultumire de sine… Acestea sunt cele care cred ca sunt superioare si ca toti ceilalti nu fac altceva decat sa se scalde in mocirla… Ele sunt cele care au avut sanse si le-au ratat, aratandu-se mereu rele in adancul fiintei…

      Depinde ce intelegem prin a gresi… Una e sa barfesti pe cineva si alta sa ii iei sotul, nu?!? Pana cum am gresit mult si probabil de foarte multe ori am fost iertata… Totusi ale mele greseli au fost involuntare si doar cei care ma cunosc si carora le-am gresit imi pot spune cat rau am pricinuit… Scopul iertarii nu e subiectul, ci sufletul celui care iarta…

  3. luminita Says:

    nu inteleg asta ”Scopul iertarii nu e subiectul, ci sufletul celui care iarta…”

  4. tharsisr Says:

    Fiecare are posibilitatea sa creada cum doreste… Fiecare are propria viziune si experienta… Fiecare se cunoaste doar pe sine…

  5. tharsisr Says:

    @ The Saint… celalalt nu TREBUIE, ci face asa cum crede el de cuviinta probabil in functie de ceea ce simte, de ceea ce il leaga de mine, etc…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: