Fara cuvinte…

Mult timp a trecut… Nici nu-mi mai aduc aminte cum era… Nici el nu-si mai aminteste… Totul a trecut atat de repede, incredibil de repede incat nu-mi vine sa cred ca anii au ajuns la limita infinitului vertical… Atatia ani si totul este alfel… Acum eu sunt altfel… Si el de asemenea… Nu mai este alaturi de mine, cum nici tu nu mai esti, dar stiu ca e fericit acolo, departe de mine… Si ma gandesc, de fiecare data cand ajung acasa, la ce a fost, la cum am fost, la cum ai fost… Timpul, aceasta fiara neiertatoare, te-a sters din mintea mea, dar eu ma incapatanez zi de zi sa te tin aproape… Si totusi nu-mi mai amintesc de tine decat vag… Nici suferinta nu mai exista… Totul s-a transformat… Nu stiu cum vad ceilalti viata mea, dar eu o simt searbada si poate acesta este motivul pentru care ma indarjesc, pentru care vreau sa ii ranesc, pentru care vreau sa domin… Sufletul meu te cauta si nu te mai poate gasi… Atunci inca erai cald langa mine, in mine, dar acum esti o amintire si viata m-a inrait… Nimic nu mai e ca atunci cand erai langa mine… Ma intreb uneori daca tu erai sursa mea de generozitate si blandete… Ma gandesc uneori ca mereu am fost asa: rea, razbunatoare si, intr-un cuvant, nefericita… Nu mai am cuvinte… Sunt fara cuvinte in ceea ce te priveste, in ceea ce ne priveste… Si acelasi lucru se intampla si cu el, cand vine pentru cateva zile la mine, totul este fara cuvinte…

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Viata

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: