Ochi de gheata…

Acum ceva ani,  am cunoscut o persoana cu ochi de gheata, cu ochi care erau incapabili sa arate vreo urma de caldura sau de orice altceva care sa poata fi asemanat cu vreun alt sentiment decat teama si dispretul fata de ceilalti muritori de rand, aidoma ei… Erau ochi albastri fara sentimente care priveau lumea intr-un mod uniform, fara tandrete sau bunatate… Nu stiu daca persoana respectiva si-a dat seama de ochii care ii aratau,  fara sa vrea,  sufletul sau,  mai bine zis,  goliciunea acestuia… Ceva imi zice ca aceasta persoana a fost de multa vreme, este si va fi un mort in viata precum Luceafarul lui Eminescu… Ochii pe care ii poseda tradeaza absenta sa la participarea normala a umanitatii… Ochii aceia de gheata arata rigiditatea si paloarea fiintei care poate a fost candva, inainte de o mare trauma… Poate…

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Comunicare, Cunoastere, Viata

2 comentarii pe “Ochi de gheata…”

  1. Anca Says:

    Acesti „ochi de gheata” apartin cumva „uitatei”???

    • tharsisr Says:

      Apartin trecutului… Uitata a devenit prezenta printr-o evocare a unei persoane dragi mie… Ochii de gheata sunt cei care mereu m-au cutremurat prin insensibilitatea lor si prin lipsa totala de empatie adevarata, curata de care a dat dovada persoana careia ii apartineau… Iar acesti ochi sunt, asa cum am zis, ai trecutului si, intr-un anume fel, uitata a apartinut pentru ceva timp aceluiasi taram.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: