Iluminare…

Si, intr-un final, am ajuns pe marginea imensului lac… Il privesc: vad cum undele linistite trec de-a lungul si de-a latul, vad apa cristalina cum se rasfrange netulburata de malurile inverzite si impodobite cu flori mici, delicate, catifelate si galbene… Vad cum el este, cum traieste, cum uita si se uita in albastrul- verzui al apelor sale… Il vad cum deodata ma vede… Stie de ce am venit si stie ca imi va da ceea ce doresc, dar totusi, stie ca raspunsul este mult prea pretios pentru a fi lepadat cu atata usurinta… Stie ca trebuie sa ma lupt pentru a-l obtine, stie ca trebuie sa se lupte cu mine pentru a-l pastra( cel putin in aparenta)… Stie, accepta si totusi pare a refuza cerinta mea launtrica, care striga din ce in ce mai tare catre el, catre lumea sa incapatanata si atotstiutoare… Vreau sa stiu ceea ce el a stiut mereu… Si el stie asta asa cum stie totul dintru inceput… Si eu vreau iluminarea sa nocturna, vreau aceea lumina universala care-l invesmanta in secretul primordial…

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Comunicare, Cunoastere, Iubire, Viata

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: