Singuratate…

Mereu am vazut singuratatea ca tema literara a lui Bacovia… Mereu a fost departe de mine aceasta stare de abandon si suferinta… Mereu m-am gandit ca singuratatea este pentru altii si ca niciodata sufletul meu nu va gusta din amarul revarsat din ea… Si totusi, singuratatea m-a cotropit asa cum nimic n-a mai facut-o… Singuratatea a pus stapanire pe mine si m-a facut sa ma gandesc la viata cruda care mi-a oferit pentru o clipita pacea si eterna fericire a timpului trecut… Ciudat ca mereu ne atinge ceea ce credem ca este mult prea indepartat ca sa ne ajunga din urma… Ciudat ca singuratatea s-a plimbat dinaintea ochilor mei, m-a privit si a decis ca imi vrea sufletul… Pentru cat timp?!? Nu stiu,  poate pentru totdeauna?!?

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Iubire, Viata

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: