Eu…

Pustiu… Eu… Sunt… Voi fi… Am fost… Totul pare atat de clar si atat de sigur si totusi fiecare clipa care se perinda prin existenta mea imi arata ca intregul este altfel decat mi-am putut imagina… Pustiul din mine s-a marit, ma cuprinde parca si ma vrea pentru totdeauna… Pustiul pune stapanire pe mine si atunci, inevitabil, si pe tine… De unde aceasta putere a pustiului?!? Pustiul, desertul este de fapt locul in care totul se vede si totul se aude… In pustiul meu stiu totul si intrebarile toate au pierit… In pustiul meu stiu cum esti, stiu ce vei face, stiu de ce vei face ceea ce ai de gand sa faci… In pustiul meu stiu ca am pierdut si stiu ca voi mai pierde… In pustiul meu stiu ca singurul conducator sunt acel altceva care ma inspaimanta si care ma cutremura de fiecare data cand apare… Ma pierd in pustiul care ma cuprinde, care m-a cuprins, care ma copleseste… Ce voi face cu toata aceasta stiinta a mea?!? Probabil ca pustiul se va descinde si asupra ta si atunci si tu vei stii ceea ce au am facut cu a mea cunoastere data de clipa pierduta…

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Cunoastere, Viata

2 comentarii pe “Eu…”

  1. Marius Says:

    De fapt nu stii nimic.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: