Cu casuta…

Merg incet cu casuta mereu langa mine, cu mine… Stiu ca e ciudat, dar eu sunt mereu acasa, niciodata singur, mereu fericit de caldura oferita de ea, de casuta mea in miniatura… Si mereu imi place sa ma plimb cu ea cand stropii mari si calzi se perinda pe neasteptate langa  fiinta mea si a ei… Ii simt inainte de a lovi strada prafuita si ma incanta mereu prezenta lor diafana… Si eu, si casuta mea suntem fericiti sa iesim la plimbare, agale si plini de speranta… Oare ce se va intampla?!? Vom (pe)trec cu bine sau nu?!?

Explore posts in the same categories: Viata

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: