Povesti…

Iar scriu despre ceea ce a fost candva, intr-o lume de mult apusa, care nu pare a se mai regasi in ceea ce este astazi si va fi maine… Imi aduc aminte de povestile pline de duh pe care le auzeam si la care voiam sa particip pe nerasuflate… Simteam cum sunt parte din ele si cum ajung sa le definesc ca pe niste fiinte vii, care cresc precum celelalte fiinte vii pe care le iubeam si care ma iubeau.. Povestile de atunci s-au pierdut in mine,  prin mine si nu stiu cum se face,  dar astazi m-am gandit la ele mai mult ca oricand si mi-am dat seama ca minunatia lor ar trebui sa mai fie regasita in mine… Macar o umbra din ele ar trebui sa poposeasca inca in inima mea… Oare au disparut ele pentru totdeauna?!? Sau poate doar s-a pierdut capacitatea mea de a le vedea si simti?!?

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Cunoastere, Iubire, Viata

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: