Un an…

In curand, va trece un an de cand ai plecat acolo, departe de mine… M-am gandit la tine poate mai putin decat mi-as fi putut imagina… Nu stiu cum de am stabilit aceasta relatie rece de la final… Poate pentru ca timpul nu mai mi-a permis sa te vad… Poate ca mintea mea s-a aparat de lipsa ta… Poate ca lacrimile mele de atunci au secat intr-o inima de fier… Poate ca teama de a nu trezi durerea suferintei de a te fi pierdut ma face sa stau inchisa ca intr-un glob de cristal in care amintirea este alterata, daca nu chiar surpata unui sentiment neutru de fiintare in neant… Te-ai dus… Nu mai esti aici, alaturi de mine… Inainte nu-mi inchipuiam ca pot sa traiesc fara tine, fara cuvintele tale, fara atingerea mainilor tale, dar acum, in acest timp deopotriva efemer si etern, imi dau seama ca ai plecat cu o stergere de amintire… Esti si nu mai esti… Te am si nu te mai am… Te-am iubit! Te iubesc?!? Sau iubesc ceea ce inca mi-a ramas din tine?!? Te voi uita definitiv?!? Ce va fi atunci?!? Asa cum inainte imi era teama sa nu ma parasesti, acum imi este frica sa nu te parasesc in lumea abisala a uitarii totale… De ce trebuie sa ne despartim?!? De ce nu poate sa fie o cale unica si pentru mine,  si pentru tine?!? In curand, va fi un an de cand ai plecat…

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Iubire, Viata

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: