Amintiri…

Stiti ce se intampla atunci cand deodata te scalzi in infinitatea aparenta a timpului, nu- i asa?!? Amintirile incep sa napadeasca toate cotloanele fiintei tale si atunci ajungi sa iti dai seam de distanta dintre aici si acolo… Aici, in prezentul mereu alert si plin de responsabilitate; acolo, in trecutul minunat al eternei fericiri cand nimic nu exista in afara de propria-ti dorinta… Si cum iarna mult ravnita si-a facut aparitia, mi-am amintit de iernile minunate ale copilariei mele cand zapada era calea spre fericirea absoluta… Imi amintesc de nametii imensi care deveneau adapostul jocurilor noastre, de saniuta cea zburdalnica, trasa de o fiinta iubita, de copacii de poveste incarcati pana la refuz de fulgii neiertatori… si de florile de gheata… si de placintele din cuptor… si de pisoii torcatori, pititi dupa soba… si de ceaiul de dimineata… si de glasurile fiintelor iubite care au incetat sa mai fie…

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Iubire, Viata

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: