Posted tagged ‘viata’

O zi si un bufon…

ianuarie 20, 2015

O zi in care iesi de la serviciu si, ca omul doritor sa ajunga acasa, iei un minunat mijloc de transport in comun… Si, pe un scaun alaturat, un cantaret neinteles de lume sta si imi incanta urechiusele cu muzica lui de manea veritabila… Probabil ca era un adolescent foarte fericit ca poate sa isi arate calitatile vocale in fata unui public atat de numeros… Probabil ca nimeni din familia lui ” fara numar” nu i-a explicat regulile minime ale unei vietii normale dintr-o societate civilizata sau care aspira la acest statut… Probabil ca pustiul respectiv, care isi incorda toti muschii pentru a ne arata noua, victimelor sale,  talentul dobandit din incultura ridicata la rangul suprem nici macar nu si-a pus problema vreunui comportament civilizat… Pentru el, ca si pentru alti adolescenti ai secolului nostru, lumea este compusa dintr-o batjocura continua… El este bufonul care ii amuza pe ceilalti aidoma lui… Si noi, oamenii, care inca mai visam, ne dam seama de stupiditatea idealului nostru: traim intr-o lume ambigua, intr-un univers in care vulcanul noroios este cel mai curat!

Reclame

A scrie…

decembrie 18, 2014

In ultimii doi ani, mi-am dat seama ca nu am scris suficient de mult sau la fel de mult ca inainte… Mereu m-a intristat acest aspect, dar viata mea ma ducea pe cai despre care credeam eu ca sunt mult prea monotone… Totusi, in aceasta minunata saptamana am simtit  motivul adevarat pentru care am inceput sa scriu din ce in ce mai rar: lipsa de rautate si de dezamagire din jurul meu… Pana in aceasta saptamana, nu m-am mai confruntat cu lume stresata peste masura, cu indivizi care nu se pot stapani si cu persoane care uita ca lumea nu iarta… In aceste clipe, stiu ca lumea mizera exista si ca,  in ultimii ani,  eu am sters-o pur si simplu din viata mea… Poate nu am mai lasat-o sa intre, poate nu mi-a mai batut la usa sau nu a mai spionat pe fereastra… Oricare ar fi motivul, evenimentele ultime mi-au demonstrat ca inca mai pot sa scriu… despre mine, despre tine sau despre ei…

Observ…

noiembrie 20, 2014

Observ ca lumea a uitat ca o singura floare nu aduce primavara… Observ ca inocenta copilariei staruie pe chipurile de adulti… Observ ca lectiile au fost invatate in mod superficial…

Asteptam…

septembrie 29, 2014

Asteptam… In fiecare zi, in fiecare clipa… Dar oare ce?!? Asteptam sa treaca timpul, asteptam sa vii tu, asteptam sa ajungem acolo si sa ne reintoarcem… Asteptam lasatul intunericului si rasaritul cel plin de lumina… Asteptam mereu acelasi drum catre tine, catre lumea cea plina de adevar!…

A cancela…

septembrie 15, 2014

Cica angajatii TAROM au facut astazi (probabil) greva… Bravo lor! Totusi, nu acest aspect mi-a atras atentia, ci faptul ca un domn intreba de mama focului o angajata a aeroportului despre ” zborul cancelat”… Oare ce o insemna in limba romana asa minune de cuvant?!?

Religia si profesorii…

septembrie 14, 2014

De ceva timp, am capatat obisnuinta de a ma uita pe forumul profesorilor, un loc simpatic unde fiecare isi exprima intr-un mod cat mai cinic abundenta de sentimente/ pareri referitoare la aceasta indeletnicire… Si de cateva zile, vad pe acest forumel un subiect care apare sporadic: religia si scoala (http://forum.portal.edu.ro/index.php?showtopic=202312&st=425). Bineinteles este vorba despre o discutie destul de antrenata data intre doua tabere adverse: atei si fundamentalisti, asa cum ei insisi se alinta pe paginile virtuale deja incarcate de multa tensiune pro/contra crestina… Ca in fiecare an, totul porneste de la prezenta orei de religie, regasita in trunchiul comun, dar de la care parintele poate sa isi retraga ingerasul… Unii spun cat de minunata este, altii cat de periculoasa… Si, rasfoind paginile forumului, am ramas surprinsa de inversunarea unora si de capacitatea altora de a lua in deradere … Recunosc ca m-am amuzat teribil si de aceea recomand pentru o clipa de lectura distractiva aceste pareri iesite din launtrul fiintei umane…

Si pentru ca acest subiect atata tot mai multe pareri, trebuie sa aduc in prim-plan si o emisiune care s-a desfasurat aseara, intr-o zi de sfarsit de saptamana, pe un post al realitatii noastre de zi cu zi… Asa cum am mentionat, centrul il reprezenta religia si scoala/ scoala cu frica de Dumnezeu… Totusi, nu mi-am dat seama daca era vorba despre o dezbatere sau, pur si simplu, despre o prezentare a faptelor incredibile pe care le dezvolta religia/ ora de religie in mintea si sufletul ingerasilor doritori de carte si de invataminte sacre (asa cum ii vedem de fiecare data la televizor: piosi, cu cartea sub brat si cu ochii plini de dorinta de cunoastere)… Moderatorul care avea invitati doi strasnici reprezentanti ai sexului tare sustinea  ca, desi cei din redactie au sunat la ministru (nu stiu daca pe telefonul personal sau la minister care trebuie bineinteles sa functioneze in fiecare clipa a celor sapte zile ale saptamanii, neavand dreptul sa beneficieze de ziua de odihna a Domnului, care aduce destul de multa incertitudine- e ea sambata sau duminica?!?!?) pentru a-i afla parerea, acesta si-a permis, in seara de sambata, sa nu raspunda… Pacat, mare pacat! Daca tot voiau o dezbatere, in care sa afle si opiniile altora, de ce nu i-au invitat din timp?!? De ce nu au adus pe platou si oameni care considera benefica aceasta ora, dar si indivizi care vad in respectiva disciplina o pierdere de timp, care are doar rolul de a da elevului o nota mare care sa ii ridice media anuala?!? Of, of, discriminarea aceasta mare…

Increderea si prietenii…

septembrie 11, 2014

E atat de usor sa iti pierzi increderea… In ultimul timp, mi-au revenit in minte imagini ale trecutului… Ale unui trecut in care am fost inselata de propriile mele sentimente care s-au increzut cu totul cuvantului prietenie… In 2008, am avut incredere intr-o ” prietena” care mi-a aratat atunci, pentru prima oara, ce inseamna sa nu-ti asculti cu adevarat vocea interioara… Ceva din mine imi spunea sa nu am incredere in cuvintele-i frumoase care au ajuns sa ma ademeneasca tocmai pentru ca am avut incredere si am refuzat sa cred minciunile care mi se pareau evidente… In 2014, o alta ” prietena” m-a impovarat cu propria-mi prostie pentru ca, din nou, am vrut sa cred increderea si nu vocea-mi interioara care imi zicea din rasputeri sa zic NU, sa refuz prostia-mi… Incercand sa o ajut, am cazut prada promisiunilor… Totusi, ceea ce este cel mai grav este ca si atunci, si acum, fiinta iubita mi-a spus ca totul este fals, dar, din dorinta de a avea incredere in cele pe care le credeam prietene, n-am ascultat…Asa cum mi-a zis ” vorbeste tu, hotaraste tu”…  Acum marturisesc : voi plati ca doar prostia de a avea incredere in minciunile pe care vocea interioara mi le arata este a mea! Cartile au fost aruncate! Fiecare cu constiinta lui!