Ganduri…

Uneori ma uit in jur si ma mir de abilitatea unora de a fi atat de ipocriti… Cu zambetul pe buze, mereu umili, dar cu veninul gata sa tasneasca… Si masca lor incepe sa se prelinga incet pentru a lasa liber sufletul meschin, impur si batatorit de resentimente… Pacat ca am uitat sa fim noi insine!… Sau poate asa am fost mereu?!?

biserica?

Paginile de facebook abunda de discursuri pro si contra bisericii ca urmare a reactiei sau, mai bine zis, nonreactiei legate de evenimentul de la sfarsitul saptamanii trecute… Unii acuza, altii scuza, altii incearca sa arate si barna din ochiul celuilalt… Ce este biserica? Are ea vreun rol? Este ea facuta pentru oameni? Este ea facuta din oameni- in Biblie parca asa era sau poate nu?  Este ea facuta pentru altcineva, o entitate suprema din lumi interstelare?  Conducatorul acestei institutii a spus cateva fraze ciudate, aparent(?!?) rautacioase, fiind agasat de acei indivizi care nu s-au sfiit sa arate imagini anormale pentru sticla din casa omului (cu ce scop? simplu: ca sa informeze, ca sa vada si cei din fotoliu durerea si neputinta altora si sa se bucure ca nu sunt ei insisi loviti de mai sus numitele stari sufletesti?!?)…

Zise unul acum generatii si generatii: ” Iar a doua, la fel ca aceasta: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti”. Am uitat de el, nu?!?

Regret…

Le regret est un amplificateur du désir.

Marcel Proust

http://www.citation-celebre.com/citation/regret

Manelistii si… medicii…

Titlul sugereaza o combinatie cat se poate de ciudata, nu?!? Totusi, pare-se ca in secolul al XXI-lea cele doua categorii se vor a fi pe picior de egalitate: manelistii ameninta ANAF ca daca apar infioratoarele impozite, atunci vor porni intr-un exod nemaipomenit precum cel al medicilor( a se vedea http://www.expresspress.ro/manelistii-ameninta-ca-pleaca-din-romania-vom-face-ca-medicii-din-cauza-anaf/ )… Initial, totul pare amuzant, dar, gandindu-te mai bine iti dai seama de marea drama a romanilor din anul 2015: unii dintre ai nostri concetateni isi confera o realitate din domeniul absurdului. Cum poate un vorbitor, fie el si talentat (nu discut acum despre vocile incredibile ale vedetelor momentului, voci care uimesc prin originalitate si har dumnezeiesc! ;))) sa se compare cu o fiinta care iti salveaza viata de la o moarte sigura?!? Cum poate un x sa fie pe acelasi nivel cu un chirurg sau cu un anestezist?!? Atat de jos am decazut ca societate incat am uitat distinctia dintre valoare si nonvaloare… Acum, unii dintre noi au ajuns sa confere o importanta penibila unor lucruri insipide, fara relevanta culturala, care, in mod cert, nu fac altceva decat sa indobitoceasca sufletul individului… Ma gandesc, de asemenea cu lacrimi in ochi, la jalea care va cuprinde poporul cand manelistii vor fi la aeroport!

Ciobanasul…

Ciobanasul, pare mioritic nu?!? Ei bine, este locul cu cea mai proasta mancare si servire in care am fost pana in prezent (subliniez pentru ca trebuie sa lasam loc si pentru ceva mai rau)… Un meniu pentru mancare de o foaie A4 cu cateva tipuri de pizza (care nu se servesc decat dupa ora 16.00, deci ghinion daca ai ajuns din intamplare in Parcul Romanescu la ora 13.00 si ai decis sa te opresti la terasa cu un aspect rustic, destul de atragator) si cu gratar… Toate bune si frumoase pana cand citesti ceea ce scrie sub gratar: hamsii prajite, mici, cartofi prajiti si carnati prajiti, normal… Parca gratarul este ceva care se pune deasupra focului, nu in oala cu ulei, dar poate sunt eu prea pretentioasa dupa spusele unora… Eh, asta este doar o mica parte a surprizei… Urmeaza sa ti se ia comanda: un pusti la vreo 20 si un pic, in chiloti (pardon pantaloni scurti), vine cu un carnetel sa isi noteze bucatele suculente pe care clientii, pocniti de socul meniului, incep contrariati sa le spuna soptit, parca rusinati de cele ce se petrec sub ochilor lor vizibil deschisi… Finalul, mai mult decat imbietor, este reprezentat de bucatile de carton pe care iti sunt puse mancarurile pe care fie ca vrei, fie ca nu vrei trebuie sa le infuleci cu propriile „deste”, acolo nu exista notiunea de tacamuri, fie ele si de unica folosinta… Nu zic ca pizza n-o fi buna- chiar mi-ar fi placut sa o incerc, dar n-am stiut sa ma programez cu masa de pranz dupa ora 16.00, nu contest cartofii cumparati de-a gata din supermarket (va dati bine seama ca nimeni nu a stat sa curete si sa prajeasca niscai cartofi proaspeti), dar totusi, pentru aspectul terasei ar trebui facut ceva mai de Doamne Ajuta!… Si sa schimbam chilotii (voiam sa zic sa ii dam jos, dar sa nu se interpreteze) ;))

Greseli…

Fiecare om greseste… Fiecare om ajunge sa faca la un moment dat lucruri pe care, nu cu putin timp inainte, se mandrea ca nu le va face vreodata… Una dintre greselile la care suntem supusi este aceea de a ne uita mai cu coada ochiului, mai pe indelete pe paginile de facebook ale unor mai mult sau mai putin cunoscuti… Si asa, in aceasta minunata saptamana, mi-a fost dat sa ma uit pe ascuns, taras- grapis, pe pagina unei cunostinte de ale mele si am ramas, ca sa folosesc o expresie tot mai folosita de noua generatie, ” masca”… Atata ura, atata inversunare impotriva a orice din aceasta lume, de la politicieni, la traducatori si oameni de televiziune incat ma intreb cat ii va mai rezista creierasul acestei fiinte inainte de a face un mare naufragiu pe insula pustie a singuratatii totale… De unde atata ura? Din durerea existenta? Din neputinta de a avea ceea ce imbogateste trupul si sufletul- in viziune proprie bineinteles? Din nefericirea continua a vietii de zi cu zi? De ce atata inversunare la o persoana aflata la inceput de viata?!? Oare asa este acum: fiecare zi trebuie sa fie pe picior de egalitate cu o improscare cu noroi in cei din jur care poate au reusit luptandu-se cu viata si care, la randul lor, au nenumarate necazuri? As vrea sa zic „pacat”, dar imi dau seama ca nu este decat un cuvant penibil, rostit de cei care se vor altceva…

Revelatie….

Adevarata revelatie: sa redescoperi lumea care te inconjoara… Sa vezi frumusetea verde a locului pe care ai ajuns sa il intampini cu dorinta de a-ti imbogati sufletul… Si ma intreb de ce alegem sa vizitam popasuri indepartate cand aici, langa noi, se gaseste comoara de pe pamant?!?

Time…

Time is the most valuable thing a man can spend.

Theophrastus

http://www.brainyquote.com/quotes/topics/topic_time.html

Si ce se intampla atunci cand iti dai seama ca il irosesti facand ceea ce altii doresc?!? Nimic mai simplu: inveti sa spui NU!

Vacile sacre…

Acum ceva timp am citit o minunata carte despre unul dintre cele mai fascinante fenomene religioase ale lumii contemporane… Se zicea in respectiva foita ca oamenii sunt dominati de existenta unor „vaci sacre”… Cand stam si meditam la aceasta secventa de ” vaci sacre”, nu ne gandim ca ele sunt, in viziunea autorului respectiv, acele obstacole care ne impiedica sa facem ceea ce dorim pentru a fi cu adevarat liberi… Tinta, spre care omul tinde in permanenta, este libertatea care conduce iremediabil la fericirea absoluta, iar aceasta plenitudine sufleteasca face sa se iveasca succesul infiintarii pe aceasta planeta, in aceasta lume… Dar ce facem cu ” vacile sacre”, cu acele persoane, evenimente, situatii care ne inhiba libertatea si ne intuneca spiritul?!? Gandul ma duce vrand- nevrand la o expresie, aceea de a lua( a prinde) taurul de coarne… Iata ca bovinele exista si in mentalitatea stramosilor autohtoni… Deci, ce-i de facut? Poate o corida?!?

Oameni…

Omul… specia umana… Zice-se ca omul este cel care sfinteste locul… Zic eu ca omul frustrat simte nevoia sa ii faca si pe altii aidoma sa… Reusi-va el oare?!?