Oare de ce???

De ceva timp, am observat ca multi, foarte multi oameni au placerea de a-i alinta pe interlocutori, desi acestia le sunt total necunoscuti… Oare de ce???  Poate din lipsa totala de respect care a devenit de o inconstienta incredibila???  Omul tinde din ce in ce mai mult catre o sfera in care toate sunt la fel, in care diferenta de varsta si de statut a devenit o fata morgana… Si, ca tot vorbim de aceasta aliniere a nesimtirii, de ce sa nu aducem in discutie si preferinta, imprumutata din limbile occidentale,  de a ne adresa la persoana a II- a singular indiferent de relatia pe care o avem cu interlocutorul( asa ca daca ne ducem la piata, ii spunem vanzatoarei:” – Dar pulpe superioare n-ai??? „, daca ne intalnim cu vecina de 60 de ani, vorbim ca din topor: ” – Ai auzit cata galagie au facut aia cu reparatia apartamentului?? M-au innebunit, pe tine nu??!! „, iar daca ne ducem la medic, ii zicem cu zambetul pe buze : ” –  Frate, dar cald mai este, nu crezi? „)… Si uite asa incultura creste de la o zi la alta si mass -media  este primul factor care induce aceasta minunata involutie a noastra, a tuturora… Doar la TV am auzit pentru prima oara adresarea per tu indiferent de varsta, de statut- din dorinta domnilor/ doamnelor prezentatori/e de a se face cat mai placuti/ e si de a fi in pas cu cei din Occident( fara a se gandi vreo secunda la omonimia existenta in limba engleza si in limba franceza intre pronumele de persoana a II-a singular si plural). Oare de ce am ajuns sa ne complacem in lipsa de respect?? Pai, poate un raspuns il, reprezinta animalul sacrificat de Craciun: cum el se tavaleste in propria- i mizerie, asa si noi o facem in propria nesimtire!

Explore posts in the same categories: Viata