Iertare…

Stii rautatea care te ataca fara mila?!? Stii fiinta care iti vrea raul si care, pentru a te darama,  ar fi capabila de orice?!? Ai putea-o ierta?!? Nu stiu ce sa zic… Totusi simt ca eu, inca sunt departe de o asemenea fapta… M- ai ranit: nu te vreau in viata mea… Mi-ai adus lacrimi in ochi si suferinta in suflet: te vreau departe de intreaga mea fiinta… Stiu ca vrei sa ramai, sa ma sfidezi, sa te joci cu sentimentele mele, dar eu, mereu stapana, am decis sa te indepartez asa cum nici nu te-ai gandit… Iti zambesc si iti arat ca persoanele care ma iubesc sunt alaturi de mine si mereu vor fi… Ele imi arata puterea mea si dreptatea mea… Ele stiu cine sunt si stiu ca tu esti doar un viermus nemultumit de existenta fragila si mizerabila care te-a patruns… Esti singur in lumea ta, a rautatii, eu sunt aici, cu ai mei, cu acele fiinte pentru care sunt, am fost si voi fi mereu cineva! Intotdeauna sa ne gandim la cei ce ne sunt alaturi si sa ii indepartam din gandurile noastre pe cei care misuna lumea infernului!

Rautate…

Probabil ca de-a lungul existentei ai intalnit acele fiinte care au placerea deosebita de a se scalda in supararea si durerea celuilalt… Probabil ca le-ai vazut lefaindu-se in surparea vietii de dincolo de ei pe care si-au dorit-o si pe care au provocat-o cu zambetul pe buze… De ce omul trebuie sa fie rau?!? Sau se mai poate numi om o fiinta abjecta care traieste cu ura clipei de maine cand zambetul celuilalt ii va narui existenta efemera si singuratica?!? De unde vine atata rautate?!? Oare din invidie? din neimplinire? din frustrare? din nesiguranta? sau,  pur si simplu,  din dorinta de a se vedea ocupat cu ceva, cu orice, chiar si cu distrugerea vietii celuilalt?!?

Intelectualul…

Mai are vreo importanta acest cuvant in societatea de astazi cand mai toti se lauda cu o diploma de licenta?!? Mai are vreun rol intelectualul in societatea contemporana?!? A devenit el o paria, o fiinta care se taraste prin diferite cotloane pentru a se feri de ipocrizia si ura celor care se bat in piept ca sunt stalpii societatii  prin inscrierea la programe de licenta si de masterat care au excelat prin lipsa lor de participare la cursuri si prin obtinerea unor hartiute numite diplome de absolvire?!? …

Manusa…

Deci,  pentru ca tot a devenit cuvantul preferat al multor persoane, am decis sa il folosesc si eu cu ghilimelele de rigoare… Deci, ieri i-am facut hatarul mamei mele si am cotrobait prin multe coltisoare ale Bucurestilor… Si pentru aceasta super aventura am folosit mijloacele de transport in comun… Si am ramas socata de ceea ce am vazut la o tanti care, pentru a se putea misca in voie prin aceste locuri cu mai multe roti,  incerte din punct de vedere al curateniei, folosea cu mare delicatete manusi din plastic… M-am uitat si m-am crucit( iarasi se ne gandim la ghilimele de rigoare!)…  Nu mi-a venit sa cred ca o peroana cu toate tiglele pe casa poate sa mearga asa prin societatea careia ii aprtine… Oare daca avea un nepot ce ii facea?!? Il infasura in plastic din cap pana in picioare ca nu cumva bietul de ingeras sa se imbolnaveasca… Socant… Si totusi, gandul imi zboara la zecile de aurolaci care stau printre noi, plini de boli si pe care societatea ii marginalizeaza pentru ca ei insisi se vor marginalizati… Pacat!

Ganduri..

Ganduri,  precum niste perdele spumoase, roiesc in jurul meu, in mine… Ganduri, simtiri cu aripi care ma infrunta si ma izbesc ametitor cu gingasa lor vapaie… Ganduri, oameni, fiinte, trairi care isi lasa umbra in existenta mea… Gandurile tale sunt cu tine sau in afara ta?!?

Rautatea…

Mereu am zis ca vedem in ceilalti ceea ce noi avem deja in sinele nostru… Si totusi stau si ma intreb cum de vad atat de multa rautate in anumite persoane pe care viata mi le-a pus in cale?!? Sa se regaseasca in sufletul meu o amaraciune atat de puternica incat sa aiba puterea de a dezvalui abisul cel negru al suferintelor celorlalti?!? Sa fie sufletul meu atat de macinat incat, prin propria-i nemultumire,  sa vada in fiintele umbroase umbrele care le stapanesc orice clipa?!? Ceva imi zice ca nu si totusi ma intreb asupra primei mele afirmati: sa fim oare receptivi doar la sentimentele care se infiripa in sufletul nostru sau, pur si simplu, suntem capabili de o suita de pasiuni paradoxal alienante?!?

Barbati…

Cu timpul, am observat ca multi barbati traiesc inca in grota cea fermecata  Lascaux… Stau ei acolo si isi inscriu trofeele, vrand parca sa se ia la intrecere prin ceea ce au avut, ceea ce au si ceea nu vor avea niciodata… Si, luptandu-se pentru suprematia desenului spectaculos, uita de ceea ce inseamna comportament civilizat… Multi barbati au ramas inca in epoca de piatra cand conta doar hrana, apa si acoperisul… Multi dintre ei nu stiu ceea ce inseamna respect si bun- simt… Multi dintre ei ii critica pe musulmani, numindu-i needucati, fiind ei insisi niste oameni ai cavernelor, care simt nevoia ca muierea sa le deschida usa, sa ii salute,  sa le care bagajele si sa ii ajute cu autoritatile… Si aici nu trebuie sa apara gandul la educatie, la scoala: n-are a face una cu alta- unii cu studii sociale se comporta aidoma celor pe care ii numesc analfabeti…

Balcic…

Weekendul trecut am facut o miniexcursie la Balcic… Mereu am vrut sa vad acest orasel si, mai ales,  sa ma pierd prin Gradina Botanica, gazda a ” castelului” reginei Maria… Zis si facut: drumul prin tara interminabil, vama oribila( usi fara clanta si toalete total neigenice, de ne-a facut sa ne intrebam cum sunt aparate granitele tarisoarelor acestea vecine), peisajul remarcabil pe tarmul Marii Negre… In Balcic, aparent toate bune si frumoase: am platit doar pentru Gradina 5 leva de persoana( castelul nu prea avea tot mobilierul si cred ca necesita o vizita separata)… Odata patrunsi in gradina umbroasa, am dat navala catre helesteul cu nuferi roz si spre gradinitile si serele pline de cactusi( pare-se ca ma pasioneaza incredibil aceste plante tepoase)… Bineinteles, ca aceasta pata de viata vegetala socheaza prin dimensiune si prin diversitatea si aranjamentul deosebit… Cum pentru mine, masa este esentiala, am coborat pe ceea ce se numeste in mod penibil plaja si am luat pranzul la restaurantul Corona pe care chiar il recomand( are meniu in limba romana, preturile sunt incredibil de mici fata de un restaurant din Bucuresti, iar mancarea ajunge pe masa celor flamanzi destul de repede… de asemenea, privelistea este incantatoare, restaurantul regasindu-se chiar pe tarmul marii). Dupa masa copioasa, am decis sa intram iar in minunata Gradina si sa mergem spre drumul plin cu suveniruri: surpriza! tanti de la intrare ne cere 10 leva de persoana!! De ce?!? Nu stiu! Habar nu am! Dar mai mult ca sigur este anormal, daca nu chiar ilegal! Cum este posibil sa existe doua preturi diferite pentru a vizita acelasi obiectiv diferenta fiind data de asezarea casei de bilete: prima in deal, cealalta in vale, langa zisa plaja?!? Si uite asa scarba mea a crescut exponential! Si uite asa mi-am dat seama ca pana la urma tarisoarea mea are servicii mai bune, are drumuri infinit mai normale decat drumul prin Bulgaria spre Balcic… Si uite asa am ajuns sa ma gandesc daca ma voi mai reintoarce pentru a vizita castelul… Si uite asa imi dau seama ca o multime din banii romanilor de dinainte de razboi au intrat intr-o zona care nu era de fapt a Romaniei si care a ajuns sa aduca beneficiu unor indivizi care nu numai ca fac specula, dar te scuipa in fata! Bravo noua, celor care avem moneda nationala sub leva bulgareasca!

Dorinte…

Stii acel moment cand crezi ca vei obtine ceea ce ti-ai dorit cel mai mult?!? Stii cum obiectul dorintei tale se intrezareste efemer in departarea ochilor tai din ce in ce mai tulburati de vapaia sperantei de a-l obtine?!? Stii clipa cand, in acelasi timp, il ai si il pierzi fulgerator din mainile nesigure?!? Stii tu durerea de a vedea dorinta stinsa de palma rece a realitatii nemiloase?!?

Familia…

Ce este familia?!? Care mai este rolul ei in aceasta societate in deriva?!? Mai sunt fratii ceea ce au fost?!? Oare si in trecut fratii se jupuiau intre ei pentru o bucata din averea parinteasca?!? Oare si atunci ca si acum, unul mai tare si mai mare a decis sa ia ceea ce nu i se cuvine?!? Cum se rezolvau treburile familiale in trecutul indepartat?!? Exista atunci respect si iubire sau totul era aidoma zilelor de astazi, cand fiinte ajung sa se distruga din prea mare ambitie?!?